Exploziv

Exploziv, 24 ianuarie 2020, Teatrul Arcadia

Avem un povestitor reflector în piesă. O femeie de serviciu care este o fairygodmother. Ea este bună cu toți și observă ce alții nu observă. Avem mai multe personaje care reprezintă o trăsătură. E fata deprimată care se îmbracă în negru. Apoi e băiatul timid și care învață bine, fiul psihologului școlii. Directorul care vrea să dea aparența faptului că are situația sub control și practic să propage viziunea potrivit căreia totul e ok. “În liceul nostru nu sunt probleme mari. E adevărat. Sunt colege care se caută pe youtube de teamă să nu găsească filmețe ciudate cu ele. Sunt alți colegi care verifică scaunul să nu fie cu gumă de mestecat. Pe mine copiii mă respectă.” Această viziune mult prea fragilă a directorului ajunge treptat să fie distrusă de realitatea care tulbură acest echilibru și așa destul de fragil. Apare un nou elev, transferat pe motiv că i-a turnat acid sulfuric în capul unui coleg la cealaltă școală. Denis nu îi menajează pe ceilalți. Le spune în față ce crede despre ei. Denis e tipul charismatic de care băiatul psihologului ajunge să considere de la credința din început potrivit căreia oamenilor buni li se întâmplă  lucruri bune și până la credința în faptul că pentru a fi pe plac trebuie să fii ca Denis.

A fost o întrebare azi la sfârșitul piesei. Denis este un personaj negativ sau pozitiv?

Denis nu e un personaj în sine pozitiv sau negativ. Fiecare om are atât comportamente bune cât și rele, atât comportamente eficiente cât comportamente distructive și autovătămătoare. Conceptul de bunătate și răutate este mult prea vast ca să îi fie aplicat unui tânăr.

De asemenea o întrebare pe care am avut-o a fost ce l-a făcut pe băiatul psihologului să decidă să ia această hotărâre radicală?  Și am înțeles din răspunsul doamnei Drugaș faptul că el avea de mai demult un echilibru fragil în interior. El avea o stimă de sine fragilă care se rodea pe interior din cauză că mama lui nu îi vedea trăsăturile bune, ci îl pedepsea pentru ce nu reușește. Mama lui își dorea ca el să devină doctor. Ea nu știa ce își dorește el de fapt.  El nu știa să intre și să se bage în seamă cu fetele. De aceea ajunge la concluzia că un tip ca Denis ar ieși cu o fată. El e un băiat corect.  Denis nu a tulburat radical situația din școală. El doar a adus o pală de vânt mai sănătoasă peste o furtună mocnită.

Mi-a plăcut că în cadrul sesiunii de întrebări și răspunsuri, persoanele din sală s-au axat pe găsirea de soluții. Piesa nu vrea să arunce vina pe cineva anume. Pe director, pe psiholog, pe Denis, sau pe ceilalți copii. Nu. Piesa vrea să înțeleagă mecanismele din spate. Faptul că adolescența este o perioadă fragilă și e nevoie să fie colaborare între copil, părinte și profesor pentru a reuși să  se treacă cu bine peste ea. Când ești adolescent ai o nevoie mare de adrenalină și nu realizezi așa de bine consecințele pentru că cortexul prefrontal se dezvoltă mai încet decât sistemul limbic. De asta apare și impulsivitatea și irascibilitatea. E ceva normal și firesc. Iar dacă nu apare la vârsta obișnuit din anumite cauze, atunci oricum va apărea mai târziu în viață și va face ravagii mai mari. Exploziv…. Radiografia unei perioade din viață.

Distribuția:

Agave – Angela Tanko
Directorul – Pavel Sîrghi
Femeia de serviciu – Consuela Egyed
Denis – David Constantinescu
Penteu – Alin Stanciu
Fata frumoasă – Calița Nantu
Fata premiantă – Daniela Purcărea

Fata trendy – Giorgiana Coman
Fata deprimată – Ioana Moldovan
Fata sportivă – Carina Bunea
Băiatul trist – Ionut Serban
Băiatul bătăuș – George Dometi

Regia – Rareș Budileanu
Scenografia – Anna Kupas
Muzica – Ovidiu Iloc