Am fost la plimbare cu Marcel. Și am găsit două pisici negre, cine știe. Poate una era motănel și celălalt era pisică cine știe. Păreau așa familiarizate de întunericul lor și se bucurau de el. Marcel s-a apropiat de una din ele fiind fascinat de blana lor, neagră complet. L-am privit pe Marcel cu atenție să îi iau și eu în primire tehnica lui de a atrage întunecate. Și respectiva a început să se joace și să facă scheme. Am stat și m-am gândit că alături de ele întunericul va fi mereu dulce și frumos. Și faptul că ești un om întunecat pentru că ai pățit lucruri negative sau ai gândit scenarii negative sau și mai mult, ai avut tot felul de scenarii elaborate care te-au obosit nu trebuie să te oprească să îți găsești un alt om întunecat. Așa și Marcel a învățat de la pisicile negre că oricât de întuneric ar fi întunericul tău, dacă îl asumi și îl autodezvălui pas cu pas s-ar putea să existe cineva căruia să îi placă fix întunericul acela și nu doar de lumina. Să nu uităm că lumina nu ar exista fără întuneric. Culmea că în seara asta e și un cer superb albastru. Așa albastru deschis și e un albastru din acela azuriu și am stat cu Marcel privind cerul și ne-am gândit la pisici. La faptul că pisicilor nu le pasă ce cred oamenii despre ele, pentru că ele trăiesc în întunericul lor. Și de la ele am înțeles și eu și Marcel că e bine și să cauți lumina dar dacă ești întunecat poți să găsești și pe cineva la fel ca tine. Marcel e întunecat după cum spun eu prin prisma faptului că el își alocă multe resurse cognitive pentru diferite probleme complexe care apar fie în viața lui dar și în viața celorlalți. Marcel de pildă a auzit când o colegă de liceu avea nevoie de o recomandare pentru o facultate din Brașov de la dirigintă. Și Marcel s-a apucat să încropească o soluție out of the box. Deoarece auzise că diriginta nu era eager să o facă s-a apucat el să scrie o recomandare prin prisma unui diriginte.
Probabil unii veți spune că e pierdere de vreme. Dar Marcel așa știa să își facă cunoscuți. Nu știa acea comunicare smooth, pentru că comenzile de vorbire sunt diferite. În schimb procesa foarte mult în interior. Procesa interacțiunile sociale ca un joc de șah. O să spuneți că putea face și mai ușor. Și o să vă spun că a încercat. Și sistemul lui by default e să proceseze complex. Și chiar și lucrurile care par spontane le-a gândit într-o anumită măsură în prealabil. Atunci când Marcel a văzut cele două pisici negre s-a gândit la doi oameni triști și întunecați care par cuprinși de o responsabilitate a lucrurilor pe care le cunosc și prin care e nevoie să îi ajute și să îi lumineze pe ceilalți.
Așa e și Marcel ca cele două pisici negre, un om trist și întunecat cuprins de responsabilitatea lucrurilor pe care le știe. Doar că astăzi a învățat de la ele să își asume întunericul, să își asume ceea ce știe, să își asume că e întunecat și că asemenea unei pisici negre cu senzualitate și delicatețe să fie diafan în negrul său. Să fie delicat și cu pași ușori să se apropie de sursă. Mă bucur că m-ai purtat în seara asta către cele două pisici, Marcele!
wonderland 